Amnistia general pentru prizonierii politici din Venezuela, propusă de regimul chavist.

Recenta decizie a chavismului de a institui o amnistie generală pentru prizonierii politici din Venezuela este avansată ca un semn de deschidere în contextul unui climat politic tensionat și represiv. Anunțată de președinta interimară Delcy Rodríguez, măsura a fost discutată anterior cu Nicolas Maduro și reflectă o strategie care vizează ameliorarea relațiilor interne și externe. Aceasta intervine la scurt timp după capturarea lui Maduro în ianuarie 2026 și urmează unui proces lent de eliberare a prizonierilor, care a făcut ca, conform surselor oficiale, peste 600 de prizonieri să fie eliberați, deși multe dintre aceste eliberări sunt doar parțiale.
Transformarea temutei închisori Helicoide într-un centru de servicii sociale este, de asemenea, un gest simbolic menit să reconfigureze imaginea guvernului și să ofere o oarecare legitimitate acestei măsuri. Totuși, critici din partea societății civile și a familiilor prizonierilor sugerează că amnistia este insuficientă, având în vedere că mulți dintre cei eliberați încă se confruntă cu restricții semnificative.
Această amnistie generală nu este un prim precedent; de-a lungul timpului, guvernul a folosit tacticile de eliberare și confiscare a libertății ca instrumente de negociere politică, iar familiile celor afectați rămân sceptice față de angajamentele guvernului. Temerea de abuzuri rămâne, având în vedere că multe dintre persoanele eliberate sunt încă expuse la persecuții suplimentare.
Ce înseamnă, de facto, amnistia generală?
Amnistia oferă posibilitatea de a elibera prizonierii politici și de a șterge acuzațiile împotriva lor, dar exclude cazurile de omucidere și infracțiuni grave.
Care sunt riscurile unei astfel de măsuri?
Măsura riscă să fie percepută ca o formă de manipulare politică, având în vedere că sociatatea civilă ușor sceptică nu crede în durabilitatea acestor progrese.
Cum va evolua situația politică în Venezuela?
Dinamica internă se va intensifica, având în vedere presiunea crescândă din partea societății civile și a comunității internaționale, dublată de intervenții externe, cum ar fi cele din partea Statelor Unite.
Sursa: elpais•











