Pisicile mumificate din Egiptul antic sunt adesea prezentate drept dovada unei venerații uniforme și blânde a animalelor. O analiză osteologică a 131 de cranii provenite de la feline mumificate, asociate sitului Beni Hassan și păstrate la Muzeul de Istorie Naturală din Viena, complică însă substanțial această imagine. Studiul documentează boli dentare, leziuni vindecate și traumatisme, iar concluziile trebuie citite ca rezultate despre un eşantion arheologic concret, nu ca verdict asupra tuturor practicilor din Egiptul antic.

Cercetarea, semnată de Wim Van Neer, Bea De Cupere și Claudio Ottoni, a combinat morfologia, măsurătorile osoase, estimarea vârstei după dinți, datarea cu radiocarbon și analiza izotopilor stabili. Craniile aparțineau în principal pisicilor domestice, dar au fost identificate și exemplare de pisică de junglă, iar variația de dimensiune indică posibil și pisici sălbatice africane sau hibrizi. Colecția este alcătuită mai ales din animale adulte ori subadulte, diferit de profilurile de vârstă obținute în alte studii prin radiografierea mumiilor intacte.

Mai mult de jumătate dintre feline prezentau patologii. Autorii menționează în special anomalii dentare, fracturi vindecate, urme de perforare și deformări compatibile, cu prudența necesară, cu boli infecțioase sau metabolice. Studiul nu poate reconstitui pentru fiecare os un episod precis din viața animalului. Tocmai de aceea, interpretarea nu trebuie împinsă dincolo de date: o leziune poate avea cauze diferite, iar rănile vindecate arată că unele animale au trăit o perioadă după traumatism.

Datele devin mai sugestive în cazul pisicilor de junglă. Toate, cu excepția unui exemplar, aveau modificări patologice. Cercetătorii propun că felinele ar fi putut fi ținute împreună și ar fi trecut prin condiții de captivitate comparabile. Analizele izotopice au arătat, de asemenea, diferențe de dietă sau de mediu între pisicile de junglă și celelalte feline; echipa consideră probabil că pisicile de junglă nu se reproduceau în captivitate. Aceasta este o inferență argumentată de date, nu o demonstrație directă a modului în care a funcționat fiecare crescătorie.

Datarea a plasat cele mai multe exemplare la finalul Perioadei Târzii și începutul epocii ptolemeice, cu o excepție mai veche. Contextul este important: mumificarea animalelor avea dimensiuni religioase, economice și logistice, iar practica putea varia între locuri și epoci. O sursă independentă care rezumă studiul notează că unele dintre leziuni sunt compatibile cu infecții, stres nutrițional sau traumatisme; autorii păstrează însă mai multe explicații posibile pentru urmele observate.

Rezultatul nu răstoarnă ideea că pisicile aveau o puternică semnificație religioasă în Egiptul antic. Arată, în schimb, că simbolul și tratamentul concret al animalelor nu trebuie confundate automat. Pentru public, lecția este una de metodă: o poveste celebră despre trecut devine mai exactă atunci când este verificată cu oase, date și limite explicite ale interpretării.

SURSE & TRANSPARENȚĂ

Continuă documentarea.

Keeping cats for mummification in ancient Egypt: osteological evidence from Beni Hassan ↗Keeping cats for mummification in ancient Egypt: osteological evidence from Beni Hassan — RBINS Open Access Library ↗Health of Mummified Egyptian Cats Evaluated ↗

Pentru afirmații și documente, consultă sursele indicate. Proveniența fotografiei este precizată în legenda imaginii.