O umbră bine plasată poate transforma un deal într-un chip. În 1976, fotografiile realizate de sonda Viking 1 în regiunea Cydonia, de pe Marte, au făcut celebră o ridicătură de teren care părea să aibă ochi, nas și gură. Pentru unii, imaginea sugera un monument construit de ființe inteligente. Pentru oamenii de știință, era mai degrabă o întrebare despre lumină, rezoluția camerei și felul în care creierul uman recunoaște forme familiare.

Regiunea fotografiată conține numeroase coline și platouri izolate, sculptate de procese geologice. Imaginea inițială era relativ grosieră, iar umbrele accentuau anumite forme. Când privitorul vede două zone întunecate apropiate și o linie asemănătoare unei guri, percepția completează adesea un chip. Fenomenul se numește pareidolie și apare și când recunoaștem animale în nori sau figuri în texturile stâncilor.

Popularitatea fotografiei a dus la ipoteze despre orașe marțiene și civilizații dispărute. Asemenea afirmații mergeau însă mult dincolo de ceea ce arăta imaginea. O fotografie de la distanță nu putea determina dacă un deal fusese modelat intenționat, cu atât mai puțin cine l-ar fi construit. Pentru asemenea concluzii ar fi fost necesare indicii suplimentare, independente de asemănarea vizuală.

NASA a revenit asupra locului cu instrumente mai performante. În aprilie 1998, Mars Global Surveyor a fotografiat regiunea la o rezoluție de aproximativ zece ori mai bună decât cea a celor mai clare imagini Viking disponibile atunci. Cercetătorii au comparat cadrele, explicând că unghiul de privire, iluminarea și procesarea imaginilor influențau puternic ceea ce părea să se distingă pe suprafață.

În 2001, alte observații ale aceleiași sonde au furnizat detalii suplimentare. Ulterior, camera HiRISE de pe Mars Reconnaissance Orbiter a surprins, în aprilie 2007, formațiunea la o rezoluție mult mai ridicată. Imaginile moderne arată versanți, culmi și zone erodate. Nu apar fațada, simetria construită sau structurile care ar fi susținut ipoteza unui monument artificial.

Laboratorul NASA Jet Propulsion Laboratory explică forma reliefului prin procese geologice obișnuite: eroziunea, mișcarea materialului pe versanți și rezistența diferită a straturilor de rocă. În aceeași regiune există multe alte dealuri cu contururi neregulate. Într-un peisaj suficient de mare, unele vor semăna inevitabil cu obiecte cunoscute privitorilor de pe Pământ.

Un detaliu important este că imaginile noi nu au schimbat retrospectiv ce a fotografiat Viking 1. Formațiunea a fost acolo tot timpul. S-au schimbat informațiile disponibile: camere mai bune, iluminări diferite și posibilitatea de a compara mai multe treceri orbitale. Așa funcționează o investigație științifică: o ipoteză interesantă este confruntată cu observații care o pot confirma sau respinge.

„Fața de pe Marte” nu constituie o probă a vieții extraterestre. Această concluzie nu înseamnă că problema existenței vieții pe Marte ar fi rezolvată, ci doar că acest presupus indiciu nu rezistă verificării. Istoria rămâne fascinantă ca lecție despre puterea imaginilor și despre cât de ușor confundăm o asemănare spectaculoasă cu o explicație demonstrată.

SURSE & TRANSPARENȚĂ

Continuă documentarea.

Popular Landform in Cydonia Region ↗Mars Orbiter Camera Views the 'Face on Mars' – Comparison with Viking ↗The So-Called 'Face on Mars' in Infrared ↗

Pentru afirmații și documente, consultă sursele indicate. Proveniența fotografiei este precizată în legenda imaginii.